Kira • Ucigașul Rătăcitor

Nume:
Poreclă*: Kira
Sex*: Masculin
Vârstă*: 23 ani

Personalitate*: Kira nu a legat niciodată o prietenie serioasă cu cineva, ci doar falsuri, pe unde a stat. Kira preferă să nu discute prea mult cu lumea din jurul său, ci doar să ascute la aceștia. Totodată, înainte ca acesta să-și părăsească tribul, era cunoscut pentru tacticile pe care le găsea mereu, reușind de fiecare dată să ducă la bun sfârșit misiunile. Kira nu consumă alcool, singurul lucru pe care-l consumă când trece printr-un bar este ceaiul, îi place să-și petreacă timplu cântând la fluier sub umbra copacilor înalți și să țină companie sabiei lui. Îi place noaptea și ploaia, totodată este un vânător de recompense, știe perfect să asculte și să observ luma din jurul lui.

Ii place:
Nu ii place:

Pasiva*: Kira pote aduce o cantitate mare în jurul lui de vânt, aceasta cantitate poate fi folosită ca un scut ( oprește un atac de orice natură ) , pe sabie ( tăișul sabiei, sparge oțelul, doar pentru un atac ) sau să realizeze un curent de vânt ( o lamă de 2M înălțime care se deplasează pe o distanță mică făcând un damage mare, poate fi mutată, să fie paralel cu pământu, perpendicular sau oricum ).
Minim 2 postări ale lui Kira sau 2 atacuri reușite ( pot fi realizate într-o postare ) cu orice: armă, pumn, picior, cap sau orice este atins de Kira.
Element*: Vânt
Arme*: O sabie lungă de 70CM făcută din Efmir, un metal portocaliu, care nu poate fi spart ci doar remodelat.

Istorie*: Kira provine de pe insulele Wrick, dintr-un mic trib care se crede că ar fi ascesorii direcți ai regelui Wrick. Tribul lui Kiar era un trib pașnic, care cu timpul a început să simtă efectele puterii Sage-ului. Frigul și vântul dominau Wrick-ul iar clanul lui Kira a învățat foarte rapid cum să se folosească de acest atuu, mai exact, vântul. Au început să redirectionze vânturile reci, și să ppermită doar vânturilor calde să sosească pe teritoriul lor, sporindu-le astfel grâul și fânul, dar bucuria aceasta, de a controla vântul s-a transformat într-un chin cu cât tribul a evoluat. Într-o zi, un cetățean a dat din întâmplare peste un mormânt luxuriant, acesta era al regelui Wrick, acolo găsindu-se chipamentul și arma lui, cu care au reușit să pătrundă. Omul a fost atât de bucuros dar și orbit de putere, încât și le-a asumat. Ajuns înpoi în sat, a început să simtă puterea echipametului și s-a proclamat ca șef de trib, ucicându-l pe fostul șef.

Câțiva ani mai târziu, un prunc a luat naștere, dar era cu totu special, când acesta s-a născut, barajul care ținea vândul rece la distanță a fost spart, și astfel a intrat peste ei. Puterea copilului, era una foarte ridicată, dar șeful tribului nu-și dăduse seama, vruia să-l folosească pe copil și mai târziu, să-l ucidă. Alți ani au trecut, tribul iar s-a mărit dar totodată și răutatea copilului, care era alimentată de durerea pe care o simțea zi de zi antrenându-se pentru șeful tribului. El era trimis în misiuni, pentru a aduce cele mai bun bucate și ce e mai frumos pentru soția șefului. Sătul de toate acestea, copilul, care tocmai împlinise 17 ani, se hotărâse să-l ucidă pe șef, dar nu avea cum din cauza echipamentului pe care șeful îl purta pe el. El și-a adus aminte, că împăratul își făcuse obiceiul de a-l pune pe copil să-i taie unghiile cu doua forfecuțe diferite, una pentru pielițe și una pentru unghia în sine. Pe teritoriul Wrick, existau cei mai veninoși șerpi așa că copilul i-a cerut voie șefului să exploreze pădurea din apropiere, unde a găsit un șarpe verde albăstrui. Prins de către adolescent, șarpele a fost sacrificat pentru a face o potiun care a doua zi a fost pusa pe forfecuța de pielițe.


Șeful l-a chemat pe adolescent să-i taie unghiile, băiatul s-a apucat, i-a tăiat unghia, dar când s-a apucat de pieliță, a ciupit din pielea șefului astfel încât el să sângere puțin iar veninul să îi intre în sânge. Adolescentul a fost bătut, și trimis în camera sa pentru că ciupise pielea. Noaptea, șeful s-a pus la somn, gărzile la ușa șefului și al soției sale stăteau de veghe. Toată noaptea a fost liniștită, dar când soția s-a trezit, a văzut că șeful nu mișca, iar piciorul lui era vânăt și umflat, la fel ca o portiuțiune din abdomenul acestuia. Câteva lovituri și țipete s-au auzit de la ușă, iar umbrele arătau cum unul din gardieni era aruncat de la ușă iar altul, dispărut, dar apăruse brusc prin ușă ajungând până la patul șefului. Femeia a țipat cât de tare a putut, dar adolescentul mergea foarte liniștit spre ea, a luat echipamentul și sabia, iar când să iasă pe ușă a auzit strigând "Kiraa, nemerniculee!". O cantitate mare de vânt se strânsase în jurul lui dar dintr-o dată a disparut, la fel ca și capul șefei, care era pe jos. A ieșit din casa șefului și a incendiat satul, la fel cum și ei facuseră cu familia lui când nu au vrut să-l dea spre adopție șefului. De atunci, Kira hoinărește meleagurile și caută recompense pentru uciderea anumitor persoane.