Oameni beti in parc.

-Degeaba încerci să pari pasivă dacă îți este dor de ei, Arthur acesta a avut un motiv pentru care nu te-a lăsat să vii aici și șocul, dacă a fost atât de mare înseamnă că, i-ai iubit.

De fapt nu-mi lipsesc. Oricum nu-mi amintesc prea bine fetele lor. Si nu incerc sa par pasiva, chiar nu-mi este dor de ei asa cum nu am avut niciodata prieteni, nu am si imi place asa. Si nu stiu de ce nu m-a lasat pana acum sa vin aici, dar.. nici n-am sa-l intreb.

-Gândește-te atentă, trebuia să existe ceva aici care te lega de păriții tăi sau despre el. Nu ai cum să știi ce bine ți-a dorit el.

E in regula asa. Nu trebuie sa-l intreb. Si scoate din buzunar ceasul auriu pe care la primit de la el cand a implinit 18. Melodia sa i se parea atat de nostalgica incat ajungea uneori sa creada ca cineva a compus-o special pentru ea dar pana la urma ajunge la concluzia ca e o prostie. Ii priveste liniile ganditoare apoi trage aer in piiept. E in regula.

-Știi ceva despre Arthur, înafară că te-a crescut?

Se gandeste privind ceasul in continuare. Incearca sa caute ceva despre el in amintirile ei. Stie ca mereu a fost bun si prietenos, cald, a fost mereu acolo pentru ea si pretuieste foarte mult timpul pe care el l-a sacrificat pentru ea, si imbratisarile calde care mereu o linisteau cand era trista, atunci cand inca era micuta.. dar nu stie nimic altceva despre el.. nu stie nici macar cum l-a cunoscut pe tatal ei, nu stie cum au murit parintii ei, stie doar ca a fost un accident banal. Eu... -Si mana incepe sa-i tremure usor. Nu m-am gandit sa-l intreb.

-Motivul petru care părinții tăi au murit îl știi, sau orice altceva. Întâmplarea face că mie îmi place să citesc mult, și cazul tău este simultan cărții mele favorite.

Uitându-mă la ea îmi dau seama că e o fire sensibilă și nu se cunoaște nici chiar pe ea.

Respiratia incepe sa i se ingreuneza inchide ceasul si-l baga la loc in buzunar tremurand usor. Parintii mei au murit intr-un accident banal! Parintii mei.. Arthur.... Si se opreste nu numai din vorbit, ci si din mers cuprinzandu-si trupul cu bratele.

Se pare că te poți juca ușor cu tânăra aceasta, îmi zic eu în minte și râd ușor,îndreptându-mă spre ea și luand-o în brațe.

-Stai liniștă, ai dat de omul potrivit la momentul potrivit, o să te ajut.

Ea continua sa respire sacadat de parca ar fi alergat kilometrii intregi fara sa se opreasca. Pentru un moment, ochii ei au devenit usor goi, lumina lunii facandui sa sclipeasca asemeni uneor diamante, iar capul incepe sa o doara din ce in ce mai tare. E gresit. Nu trebuie. Nu vreau sa-mi amintesc.

O strâng ușor în brațe și-mi pun bărbia pe capul ei.
-Totul o să fie bine, stai liniștită.

Incetul cu incetul se linisteste. Inchide pentru un moment ochii, respirand si expirand adanc dupa care se idemparteaza si se aseaza pe banca cea mai apropiata de ei. Isi scoate din nou ceasul din buzunar si il priiveste. Ii invarte butonasul care in acelasi timp ii si deschidea capacul si incepe sa cante o melodie ca de cutiuta muzicala, o melodie foarte nostalgica pentru fata, totusi nestiind nici ea de ce.

-Destul de interesantă melodia și frumoasă, și mă apropiu ușor de ea, după care mă pun pe bancă.

Este rândul tău să mă întrebi pe mine.