Si cand suntem beti suntem treji

Era o seara perfecta, fara nimeni care sa ma deranjeze in timp ce lenevesc la baza unui copac de langa un lac linistit. Luna stralucea pe cer, broastele cantau iar eu am inceput sa fac una mica ma pregateam sa adorm.

O seara destul de anosta,asa ca trebuias a fac ceva pentru a iesi din monotonie,o plimbare pe la lac cu rolele nu era o idee asa de rea.Ma plimbam pana l-am vazut pe Kenji cum se odihnea sub un copac.In acel moment un zambet malefic imi aparu de fata.Mi-am activat aripile si m-am ridicat in aer dupa care m-am lansat spre fratele meu cu piciorul in fata zbierand.
-Niiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-san!!!!!!
Eram pregatit sa ii mai fac un tatuaj pe fata in forma rotilor de la rolele mele.

Trebuia să-mi urmăresc progeniturile, pentru că știam de ce sunt în stare dacă sunt lăsați singuri. Brusc, ca de obicei, Seiji căuta să-l întărâte pe Kenji, încercând să-l lovească. Rapid, m-am băgat între ei, blocându-i rolele cu unul din vectori. Era o lovitură considerabilă, având în vedere că venea din cer.
- Siji-kun, Ken-chan, încetați să mai fiți niște nătărăi, le spun lovindu-i pe amândoi peste cap cu vectorii. Era o lovitură ușoară, cât să nu le provoace daune. Aveam cu mine o sacoșă, în care aveam un bax de bere. Da, era imposibil să încadrezi așa ceva într-o pungă, dar eu eram mai special. Am scos câte o doză pentru fiecare și m-am așezat între aceștia. E o seară frumoasă, nu-i așa? Ar fi fost chiar și mai bună dacă am fi avut ceva de mâncare.

Desfac berea si gust nectarul din hamei si alcool. Dupa ce realizez ca nu mai sunt singur si ca stau inghesuit sub un copac cu cele mai enervante persoane din lume decid sa ma ridic si sa ma duc sa innot.
-De ce sunteti amandoi mereu in proximitatea mea? Intreb eu putin nervos. Va face placere sa ma enervati? Hayato, nu aveai ceva responsabil de facut sau ceva de genul?

Desfac si eu berea si incep sa beau,in cateva secunde doza era goala,am mai scos una dar pe aceasta aveam de gand sa o savurez.
-Ce cautam in proximitatea ta? Domnul a invatat cuvinte noi,pai ce sa cautam ziua de ieri,suntem frati geniule ne atragem fara sa vrem,la fel cum piciorul meu e atras de fata ta.
Lucruri ca astea imi faceau ziua mai buna,nimic nu te bucura intr-o zi plictisitoare decat o cearta intre frati,atat timp cant nu se lasa cu distrugere desi si atunci e placut.Hayato aduse vorba de mancare,auzind acele vorbe imi aparu pe fata un ranjet malefic specific mie dupa care imi scot masca pe care o tineam in hanorac si o pun pe fata.
-Hei-kun,ce zici de o mica vanatoare.

Ca de obicei, Ken-chan, făcea pe idiotul, așa că nu îl băgam în seamă. I-am auzit și propunerea lui Seji, însă nu prea voiam să mă mișc. Parcă mai degrabă aș fi înotat în mijlocul nopții. Până la urmă, era o seară luminoasă, datorită lunii și stelelor gigantice ce parcă se apropiau de pământ. Mi-am lăsat jos masca și telefonul, și am pus sacoșa lângă copac. Berea avea gust bun, dar parcă ar fi fost chiar mai bună în apă. Mi-am luat doza și mi-am dat jos tricoul. Mi-am scos doi vectori, cu unul am ținut berea și cu unul m-am sprijinit de pământ, chiar înainte să sar. M-am propulsat cam la 3 metri în aer, și am căzut cu fața în apă. Era un moment jenant, așa că m-am acoperit cu celălalt vector. Apa era foarte caldă, chiar dacă era octombrie.
- Ken-chan, ce spui de o întrecere? Chiar dacă nu-mi plac peștii, să vedem cine poate prinde mai mulți. Ce spui de asta? Îți este frică? i-am spus știind că îl voi enerva cu siguranță. Acela era temperamentul său, pe care ajunsesem să îl controlez pe parcurs.
Am luat o gură de bere, în timp ce vectorii mă țineau la suprafață. Ca un avantaj, nu oboseam, deoarece vectorii nu necesitau mișcări prea rapide. Am terminat doza și am aruncat-o pe mal.
- Haide, Seiji-kun, nu sta acolo!

-Misto faceplant, geniule! Spun eu razand dupa care mi-am scos coada si l-am prins de picior si am inceput sa il trag la fund aratandu-i in acelasi timp un banc de pesti. Ne-am ridicat la suprafata dupa care am inceput iar sa rad aducandu-mi aminte de patania sa. Ma uit in jur nevazand pe nimeni ma intristez.
-De ce trebuie sa imi arat corpul perfect doar cand nu e nici o fata prin preajma, e doar vina voastra! Spun eu in timp ce ma scufundam incet pana la nivelul ochilor rotindu-mi ochii dupa care imi iau berea de pe mal folosindu-mi coada.

Devreme ce fratii mei talambi au sarit sa faca o baie iar Hei m-a chemat si pe mine m-am ridicat de jos,mi-am scos rolele,mi-am dat jos tricoul si m-am inaltat in aer pregatit pentru o bomba masiva.
-Priviti aici,Seiji 360 Backflip BOMB!
La impact am imprasitat cu apa in toate partiile si am continuat sa ma scufund,am uitat ca nu prea stiu sa inot,eu fiind genul aerian(la propriu si la figurat) dar m-am lasat dus de val.
-Blup blup blup(De ce am facut asta) Blup Blup Blup Blup(Stateam asa de bine pe mal cu berea in mana)

Cu ambii vectori, l-am prins pe Ken și am început să-l „ștrangulez”. După care, am văzut că Seji era aproape pe moarte. Am ridicat din umeri cu o privire sarcastică pe față și l-am lăsat pe Ken, după care am înotat către Seji. Știam că nu este în stare să înoate, dar nu mă așteptam la așa ceva. L-am prins cu un vector și l-am ridicat. L-am ridicat deasupra noastră, ținându-l de picior. Brusc, în timp ce Ken își mișca coada prin apă, chiar sub bancul de pești, era o lumină mai puternică decât a acestuia.
- Haideți. Mă adresez acestora, devenind serios și impunându-le și lor parcă să fie la fel.
Înotând din ce în ce mai adânc, am văzut cum ceva se unduiește pe sub apă. Era o siluetă silfidă. În spatele meu, erau cei doi, care nu erau chiar așa de adânc coborâți. Instantaneu, sunt tras chiar mai jos în apă, de o forță puternică. M-am panicat, și cu vectorul *kaguna* îl prind pe Ken de picior instinctiv.

Dupa ce am fost prins de picior de catre fratele meu "drag" incep sa inot dupa care reusesc sa ma eliberez de vectorul sau si ma duc inaintea sa spre acel lucru ce inota nu foarte departe. Innot din ce in ce mai repede si cand sa o prind silueta disparu printre niste pietre. Le indic celor doi suprafata apei.
-Deci, ce credeti ca a fost chestia aia? Spun eu respirand anevoios. Nu am mai vazut un peste ca asta inainte.

Se pare ca ceva le atrase atentia fratilor mei,eu nu prea puteam sa ma impotrivesc deoarece Hayato ma tinea cu vectori pentru a nu pica in adancuri asa ca m-am lasat tras de el,din cauza unei incarcaturi cam mare de apa mi-am pierdut cunostinta,urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este acela ca pluteam cu fata in sus la suprafata lacului cu o expresie de om pe jumatate mort.

Spoiler:

-Ce...ce naiba s-a intamplat?

Am luat o gură mare de aer. Pentru câteva secunde îmi pierdusem cumpătul. Nu mai întâlnisem așa ceva până acum. Avusesem norocu cu Ken, chiar dacă nu-mi plăcea să recunosc. Ca de obicei, Seiji se pierduse mai mult decât era cazul, ba chiar își pierduse conștiința spre ghinionul nostru. Îl pocnesc pe Ken cu unul din vectori, iar pe Sei cu celălalt.
- Ok, poate că a fost vina mea, dar totuși... Spun îndreptându-mi privirea către apă, încercând să îmi dau seama ce pățisem.
Am ieșit pe mal, târându-l după mine pe Sei. M-am scuturat de apă și mi-am ridicat telefonul. În spatele nostru, venea și Ken, puțin nelămurit. Ajunși cu toții, am încercat să pornesc camera telefonului. Cei doi erau în spatele meu. Brusc, o briză de aer puternică ne ridică pe toți, lăsându-ne mască. La propriu.
- Păi, suntem duși... Spun în timp ce priveam în ecranul telefonului, cum ceva luminos ne trăgea către apă.

.:

Eram nedumerit si ma uitam la ceilalti doi. Dupa care ma uit la mal si observ cum berile sunt trase si ele. In momentul acela a inceput un conflict interior "berea, ei, berea, ei, berea....ei....normal ca berea!" dupa care m-am aruncat si am prins berea dupa care am legat punga de un copac dupa care mi-am adus aminte de cei doi frati ai mei.
-Stati ca vin si eu! spun eu alergand spre apa. Dupa ce m-am aruncat inauntru am innotat cu putere spre forta de atractie. Am fost atrasi in tr-o pesterea subacvatica care ascundea o caverna unde puteam respira. Pe malul subteran am observat o sirena si imediat mi-am adus aminte de acea silueta, ea era. M-am scufundat la loc si le-am aratat celor doi prin semne ca este o sirena, desi a parut stupid.

Nu a durat prea mult timp de la sosirea noastra pe mal ca am si fost trasi la loc in apa,incepeam sa ma satur de toate astea,tot ce vroiam era sa stau intins si sa dorm,dar aceasta era o dorinta cam greu de realizat cu fratii mei prin preajma.Dupa ce am ajuns in acea pestera subterana m-am catarat cu greu pe mal,ajuns pe uscat observ o sirena dar cum credeam ca asta este o halucinatie ma intind pe jos cu fata in sus si raman nemiscat.
-De ce...de ce apa...de ce nu cerul?

Fără să fac zgomot, îl pocnesc din nou pe Sei, după care îl târăsc în spatele stâncii unde stăteam ascunși, și îl ridic în capul oaselor. Îl pocnesc din nou, pentru a mă asigura că-și revine. Ken părea oarecum intrigat de acea „sirenă”. Ken își mișca coada într-un mod asemănător pisicilor intrigate de ceva. Îmi acopăr fața cu una din mâini și încep să râd într-un mod maniacal, ce nu îmi era tipic. Poate doar atunci când îmi era cu adevărat foame. Îmi scot patru vectori, activându-mi adevărata putere a Rinkak-ului. Îl îndemn și pe cei doi să facă la fel, cu o mișcare subtilă. Cei doi fac la fel. Am distrus stânca zgomotos, atrăgându-i atenția sirenei.
- E timpul să facem prostii ne hrănim, insinuez începând să zâmbesc ironic.

Dezvaluindu-ne pozitia sar direct pe mal si ma grabesc sa pun mana pe ea. Nici nu apuc bine sa imi pun imaginatia in miscare ca sirena incepe sa rada malefic si se transforma intr-un monstru marin hidos.
-Hayato, asta e a ta, stii ca imi plac fetele dar te las pe tine sa o tii pe asta! Spun eu razand putin crispat. Incerc sa o atac cu coada doar ca acesta ma arunca intr-un zid cu o palma. Ma dezlipesc de perete dupa care ma intorc la ceilalti. E mai puternica decat credeam.

Imi revin in simtiri,ma ridic in picioare si ma uit prin jur confuz si observ o creatura marina oribila a mortii,fara prea multa ezitare sau gandire,ii iau telefonul lui Hayato si ma apropii de creatura pentru a-i face o poza.Pentru ca prostia mea nu putea atinge cote mai astronomice am uitat blitz-ul telefonului pornit,rezultatul un monstru furios.Incep sa o iau la goana prin caverna urland cat ma tin plamani.
-Nu regret nimic,vindem poza si inotam in bani!!
Dupa care imi activez arimile si incep sa ma inalt cat de sus puteam in acea caverna."Sunt mort...sunt atat de mort cand se termina asta,pe o scara de la 1 la 10 cred ca Hayato a atins nivelul 100 de nervi."

Văzând cum acționează dragele mele progenituri, mă duc și mă dau cu capul animalic de un perete de stâncă.

GIF:

M-am ridicat, având sânge pe față. Mi-am înfipt un vector în perete și cu un altul l-am prins pe Sei de picior. Acesta avea aripile active și TELEFONUL MEU ÎN MÂNĂ. De îndată, l-am aruncat către sirenă. Acesta reuși să își întărească aripile, destul cât să nu fie rănit de aceasta. Ba chiar mai mult, sirena începu să sângereze ușor, din cauza tăieturii pe care o suferise. Instantaneu, mi-a venit o idee ce poate ar fi părut suicidală, nu pentru mine, bineînțeles. Încă mai aveam doi vectori. Cu unul l-am luat pe Ken și i-am făcut un semn să-și ascută Bikakul. Rapid, i-am aruncat pe amândoi către aceasta, urmându-i din spate, împins de cei doi vectori rămași. Am început să mă învârt, formând un ac din sânge. Cu toții ne îndreptam rapid către aceasta.
- Știu că nu suntem buni la coordonare, dar sper că asta va merge, spun eu cu un ultim glas tremurat.

Ajungand la tinta ma rotesc taind-o repetat pentru ai crea rani deschise. Fara sa aibe timp sa reactioneze sar pe spatele ei si o musc cat de puternic pot. Aceasta se lasa pe spate deschizand ranile si mai tare si pornind o sangerare ambundenta.
-Poate o dati in bara! Spun asta uitandu-ma spre Sei in special. Revenind la mine, am continuat sa ii musc spatele mana cand am dat de grasime, moment in care m-am dat jos si am scuipat tot inainte de a mi se face rau.

Era randul meu,imi intaresc aripile si ii despic la creatura burta in doua,cred ca era suficient pentru a o lasa vulnerabila la orice atac,fara sa mai am rabdare am sarit sa imi iau si eu portia de mancare.
-Poftiti la masa!
Si incep sa mananc ca nesatulul din creatura,in mod normal nu ma las prada instinctelor de vanator dar de data aceasta nu ma puteam oprii,nu conta ca dadeam de grasime mancam precum un animal ce avea sa isi piarda controlul.

Mi-am retras doi vectori după ce am distrus-o la propriu pe sirenă. Mai erau doar rămășițe din ea. SUB SIRENĂ ERA ÎNSĂ TELEFONUL MEU DISTRUS. ERA UNICUL LUCRU PE CARE L-AM VĂZUT, AȘA CĂ L-AM POCNIT CÂT DE TARE AM PUTUT PE SEI. După care am încercat să mă calmez. M-am dat în spate și am decapitat-o pe sirena deja moartă. Ușor, i-am repulsat ochii din orbite, după care am început să mușc ușor din fiecare. Erau destul de buni, aveau gustul de struguri.
- Nu vă apropiați. Mi-ați distrus deja telefonul, deci ochii sunt ai mei.
Sei își pierdea controlul, așa că l-am pocnit destul de tare. Ken părea că și-a pierdut interesul. Când acesta își reveni, am privit puțin cadavrul, după care, în spatele sirenei, părea că sclipește ceva. Am mutat-o cu unul din vectori. În spate, părea că este o scorbură plină cu metale prețioase. M-am avântat instant către locul respectiv, încercând să nu le dau celorlalți de bănuit. Am acoperit peretele cu vectorii și m-am întors.
- Cred că nu mai avem nimic de văzut, ce-ar fi să o luați în față. Le strig acestora încercând să păstrez o față neutră. Haideți, ce mai așteptați!
Din nefericire, Ken nu era chiar atât de prost pe cât îl credeam. A văzut cum ceva aurit cade pe jos. M-am dat ușor la o parte, iar din spatele meu au început să cadă tot felul de monede și bijuterii.
- Bine... Puteți lua și voi, le spun începând să-mi îngrop mâinile în monede, după care băgându-mi-le în buzunarele de la pantaloni. DAR SĂ ÎMI LUAȚI UN TELEFON NOU!
Ca niște animale nesătule, am ras toată peștera de orice bun material.

Dupa ce am ras si ultima farama de bogatie din pestera am cazut de acord ca ar fii timpul sa plecam. Revenind la suprafata lacului ne-am luat berile si am plecat spre oras.
-Unde vreti sa dormim, ca doar ne permitem, nu? Spun eu zambind. Eu sugerez un han, am auzit ca au mancare buna pe acolo. Raspunzand singur inainte de a le da vreo sansa sa vina cu idei.