Fiinte legate de copaci.

În secunda următoare mă tăvălesc pe jos de râs
-Mă dai gata !

Nu isi schimba expresia, cu toate ca nu isi mai avea micul zambet. Biciul incepe din nou sa se miste prin jurul fetei de parca ar fi fost coada unui catel ce era extrem de incantat.

Mă ridic, ștergându-mi lacrimile de la ochi. Plângeam... din cauza râsului.
-Mai ai și alte trucuri ?

Am, dar asta nu inseamna ca o sa ti le si arat. Spune ea asteptand sa vada ce va face.

-Și dacă te oblig ? zic eu în timp ce mă scutur de praf
Pășind încet, clona s-a apropiat de mine

Fara ar fi dorit sa-l provoace, sa-i spuna sa incerce, caci de mult nu a mai avut parte de o lupta, dar nici nu prea ii ardea in momentul acesta de violenta, si mai ales ar fi vrut sa scape din asta basma curata caci daca ar aflat Arthur ca se luptase in oras n-ar mai fi putut sa evadeze nici 10 centimentrii de casa. Nestii ce sa spuna doar astepata.