Fiinte legate de copaci.

Fiind prima data pentru Cecile cand vine in centru in ultimii 19 ani, se uita mirata in jur, in acelasi timp minunata si incantata de ceea ce vedea. Nu stiu daca din cauza ca sunt pentru prima data aici dar e uimitor! Nu stiu de ce Arthur nu ma lasat pana acum sa vin aici! Isi spune ea in gand in timp ce se plimba invartinduse penru a se putea uita in toate partile, la fiecare detaliu.

Ametita si nauca, crezand ca a dat intr-un copac din cauza neglizentei ei, scutura  din cap sa-si revina. Uitandu-se sa vada daca chiar a dat in ceea ce credea ca a dat, ce sa vada? In loc de un pom cu crengi si frunze, vede o silueta de om si se uita nedumerita. Voia sa intrebe "Esti cumva un pom prefacut intr-un om?" dar a preferat sa taca. Il privea cu o expresie ce exprima o mica mirare si nimic altceva, ca atunci cand ai fi avut curajul sa te pui in calea unui bataus iar acesta se mira de indrazneala ta.

-Ești în regulă, tânără domnișoară ? întreb eu pe un ton mult prea calm pentru mine
Mă întorc spre aceasta, cu un zâmbet pe buze

Da. Spune ea cu jumatate de gura. Scuze fiindca am dat peste tine. Zice apoi cu o fata ce nu trada nici o emotie.

-Nu face nimic. Te văd cam amețită. Ce ai zice dacă te-aș duce într-un local ca să bei ceva să-ți revii ?
Desigur, nu o duceam într-un local.

Nu sunt ametita. Si nu mersi, am venit aici sa vizitez, nu sa stau beau, scuze. Spune ea ridicand din umeri.

-Ai putea vizita barul. Se pune, nu ? zic eu prefăcându-mă nedumerit
Aveam planuri mari pentru fata asta

Refuz. Si incepe a merge inainte, obisnuit, numai ca, nu se mai invartea ci doar se uita ca un om normal. Acea persoana ii dadea un sentiment de neliniste si Arthur i-a spus mereu sa aiba grija la persoanele abia intalnite. Nu sti niciodata ce le poate capul.

-Stai ! strig eu pe un ton copilăros, în timp ce mă iau după acea fată
Nu o las să scape atât de ușor după ce am pus ochii pe ea

Isi scoate ceasul de buzunar si il deschide uitandu-se la acele liniute ce se miscau, una mai repede alta incet din minut in minut si care ii aratau ora. Inchizandu-l si bagandul inapoi in buzunar zice: Daca vrei poti veni sa vizitam impreuna. Pentru mine e prima data cand vin in centru. Desi nu stiu cat timp voi mai putea sta. Si se uita ganditoare in jur. In orice moment, Arthur ar putea veni dupa ea suparat, dar asta e, nu ca ar fi prima data cand dispare de acasa neanuntata.

-Prea bine... zic eu știind că i-am câștigat încrederea.
O ating pe umăr, apoi continui:
-Vom vizita primul muzeu care a fost construit. Este închis acum, dar eu am o cheie, sau trei...

Se uita mirata la baiat. De ce ai chei de la muzeu? Intreaba ea nedumerita.

-Bunicul meu a lucrat la acel muzeu.
În timp ce ne plimbam, am ajuns în fața acestei clădiri. Brusc, ușa se deschide. Un om care purta o mască era înăuntru.
-Cred că e vechiul portar.
În realitate, era clona mea.

Se uita nedumerita la... portar. O...k... Spune ea ridicand din umeri.

”Portarul” dispare imediat ce am trecut de el. Ușa s-a încuiat.
-Ce ai vrea să vezi prima dată ?

Sa incepem cu inceputul! Spune ea entiziasmata si uitand pentru un moment ca persoana de langa ea e complet straina.

-Ok ! zic eu părând enuziasmat
Mergem într-o încăpere mai retrasa. Ceva care arăta ca o statuie stătea, fiind acoperită de o copertină.
-Acesta e un om care a ucis mulți vizitatori ce au pășit în orașul ăsta...
Trag copertina. Era clona mea.

Hmmm... Adica, practic si efectiv tu esti ala? Uitandu-se mirata la ceea ce vedea. Era oarecum nedumerita si nesigura, trebuia sa-i fie teama? Faptul ca se purtase asa prietenos cu ea o facea oarecum confuza, desi era perfect constient ca aparentele inseala si niciodata sa nu te increzi in cei intalniti la prima vedere.

De la spate îmi scot spada, îndreptând-o spre fată
-Îmi pare rău, dar nu ți-a spus mama să nu vorbețti cu străinii ?

Din pacate mama poate n-a avut suficient timp, dar Arthur mereu imi face capul calendar cu chestia asta. Spune ea, coasa ei iese din ea prin piele ca niste fire ce o formeaza, fiind de doua ori mai mare ca ea. Acea funie ce parea mai degraba un bici si care era legata de ea o inconjoara pe fata. Ea stand pe jumatate intoarsa spre el, cu coasa in spatele sau,il priveste si ii asteapta urmatoarea miscare.

Îmi arunc sabia, clona prinzând-o. Încep să aplaud, râzând
-Bis, bis ! Încerci să mă intimidezi !

Se incrunta. Nu neaprat, as fi preferat o sabie dar chestia asta face ce vrea ea. Si se da mai in spate cu cativa pasi.

Mă apropii de ea.
-Dar vreau să-ți văd sângele curgându-și pe acea piele palidă... ah...

Isi ia o expresie relaxata. Sti ce-i si mai frumos? Un ucigas fara o mana, sau doua. Si schiteaza mic zambet. Isi roteste coasa luandu-si pozitia, aceasta scotand un sunet ce semana cu un marai de monstru, gura cea mare parca miscandu-se pentru un moment.